FRULLATO s. n. it. Mod de execuție la instrumentele de suflat de lemn (flaut, clarinet) și mai ales, de alamă (trompetă, trombon) prin care, odată cu emisia sunetului, se produce o vibrare a vârfului limbii prin pronunțarea consoanelor drrr...; rezultă un sunet zbârnâit, straniu, asemănător unui tremolo, des utilizat în partiturile moderne. Sinonime: tremolo dental. Echivalent germ.: Flatterzunge / flatern a fâlfâi și Zunge limbă. Sursa: Dicționar de termeni muzicali; coordonator științific prof.univ. Zeno Vancea, redactor coordonator Gheorghe Firca, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1984, pag. 183 Vezi definitia »

CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto]. Vezi definitia »

SANBENÍTO s.n. invar. Tunică galbenă făcută din pânză de sac, care se punea celor condamnați de inchiziție. ♦ Condamnare. [< it. sanbenito, sp., fr. san-benito]. Vezi definitia »

CHERATO- v. cer¹-. Vezi definitia »

MONOFÓTO s. n. monotip pentru fotoculegere. (< germ. Monophoto) Vezi definitia »