POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație. Vezi definitia »

HEMORINÍE s. f. hemoragie nazală, produsă de ruperea unui vas de sânge. (< fr. hémorhinie) Vezi definitia »

XENOFONÍE s.f. Tulburare a fonației care dă vocii un accent străin. [g.-d. art. xenofoníei] (din fr. xénophonie) Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE s. f. Ramură a geochimiei care studiază compoziția chimică a biosferei. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéochimie. Vezi definitia »

GINGIVECTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a pereților gingivali ai pungilor parodontale. [Gen. -iei / < fr. gingivectomie, cf. lat. gingiva – gingie, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »