cirác (ciráci), s. m. – 1. Client, protejat, favorit. – 2. Rubedenie, neam. – 3. Servitor, slugă. – 4. Discipol, adept. – Mr. cirac, megl. ciărac. Tc. çirak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 133; Meyer 446; Lokotsch 426; Ronzevalle 76); cf. ngr. τσιράϰι, alb. čirak. – Der. ciraclîc, s. n. (înv., protecție, favoare; ucenicie), din tc. çiraklik; ciracladiseală, s. f. (înv., învățătură, instruire). Vezi definitia »

pahuiác s.n. (reg.) băț. Vezi definitia »

HARÁC, haraci, s. m. V. arac. Vezi definitia »

CARDIÁC, -Ă I. adj. de (la) inimă, referitor la inimă. II. s. m. f. suferind de o boală de inimă. (< fr. cardiaque) Vezi definitia »

MACÁC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimuțe mici, cu capul turtit și cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparține uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. Vezi definitia »