Definita cuvantului terminație
TERMINÁȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârșitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terminație
categoríe (categoríi), s. f. – Noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, clasă. – Var. catigorie (înv.). Mr. cătigurie „calomnie”. Ngr. ϰατηγορίς (Gáldi 161). Sec. XVIII. Var. se folosea mai ales cu sensul din mr. – Der. categorisi (mr. cătigurisescu), vb. (a clasifica, a aranja pe categorii; înv., a dojeni; înv., a calomnia); din ngr. ϰατηγορῶ (viitor ϰατηγορίσω); categoric, adj., din fr. Vezi definitia »
STALAGMOMETRÍE s. f. metodă de determinare a concentrațiilor anumitor soluții pe baza numărului de picături formate de acestea la trecerea printr-un tub capilar. (< fr. stalagmométrie) Vezi definitia »
TARSOPLASTÍE s. f. operație chirurgicală urmărind corijarea unei deviații a piciorului. (< fr. tarsoplastie) Vezi definitia »
TELTÍE, teltii, s. f. (Turcism înv.) Pătură groasă de pâslă, care se așază sub șa. – Tc. telti. Vezi definitia »
HOLOGRAFÍE s.f. Procedeu de luat imagini în relief prin utilizarea razei unui laser. [Gen. -iei. / < fr. holographie]. Vezi definitia »