DEROGATÓRIU, -IE, derogatorii, adj. Care conține o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius. Vezi definitia »

PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. paademonio. Vezi definitia »

PEREGRINÁGIU s. n. v. peregrinaj. Vezi definitia »

SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium]. Vezi definitia »

DONÁRIU s.n. Parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. ♦ Piesă cu caracter votiv. [< fr., lat. donarium]. Vezi definitia »