FLOGÍSTIC, -Ă, flogistici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. De ardere, provenind din ardere. 2. S. n. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique. Vezi definitia »

OHÁBNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv. și pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite și de prestații. 2. (Despre proprietari) Care stăpânește o moșie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viață de ohabă (1). [Var.: ohávnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĩnŭ. Vezi definitia »

BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik. Vezi definitia »

OXHÍDRIC, -Ă adj. (despre un amestec de hidrogen și oxigen) care prin ardere degajă o mare cantitate de căldură. (< fr. oxhydrique) Vezi definitia »

ANTIALÉRGIC, -Ă adj., s. n. (medicament) contra stărilor alergice. (< fr. antialergique) Vezi definitia »