CRANIOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere sau perforare a craniului fetal în cursul nașterii în caz de hidrocefalie sau făt mort; cefalotomie. ♦ Deschidere chirurgicală a capului pentru explorarea conținutului cranian. [Gen. -iei. / < fr. crâniotomie]. Vezi definitia »

FACTOLOGÍE s. f. Aglomerare de date și fapte într-o operă științifică ori literară, adesea fără interpretarea semnificației lor. – Cf. rus. faktologiia. Vezi definitia »

RUDĂRÍE s. f. Meseria rudarului. – Rudar + suf. -ie. Vezi definitia »

ARITENOIDECTOMÍE s. f. extirpare chirurgicală a cartilajului aritenoid. (< fr. aryténoïdectomie) Vezi definitia »

CLEIDOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a claviculei unui făt mort. (< fr. cléidotomie) Vezi definitia »