ESTEZIOMETRÍE s. f. metodă de măsurare a sensibilității tactile cu ajutorul esteziometrului. (< fr. esthésiomètre) Vezi definitia »

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

TAHEOGRAFÍE s. f. întocmirea de hărți și planuri topografice cu ajutorul taheografului. (< fr. tachéographie) Vezi definitia »

TELERADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. aplicare a televiziunii la radiocinematografie. (< fr. téléradiocinématographie) Vezi definitia »

CRIMINOLOGÍE s. f. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei. (< fr. criminologie) Vezi definitia »