APRETÚRĂ, apreturi, s. f. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ (Concr.) Local, instalație în care se efectuează aceste operații. – Germ. Appretur. Vezi definitia »

STREPTOLIZÍNĂ s. f. hemolizină produsă de streptococi. (< fr. streptolysine) Vezi definitia »

SUBARMÓNICĂ, subarmonice, s. f. (Fiz.) Componentă a unei vibrații complexe, a cărei frecvență este un submultiplu al frecvenței armonicii principale. – După fr. sous-harmonique. Vezi definitia »

UROGASTRÓNĂ s.f. Compus chimic natural, izolat din urină, cu acțiune inhibitoare asupra motilității stomacului și secreției gastrice. [< fr. urogastrone, cf. gr. ouron – urină, gaster – stomac]. Vezi definitia »

ANALOBÁRĂ s. f. curbă care unește pe o hartă punctele cu aceeași variație pozitivă a presiunii atmosferice. (< engl. anallobar) Vezi definitia »