poșováică (-ci), s. f. – 1. Glumă, distracție. – 2. Un anumit dans. Sb. pošva „acțiunea de a-și petrece noaptea”, probabil fiind vorba de distracții de ajun, cf. vorbe de clacă. În Banat. Vezi definitia »

SVÁSTICĂ, svastici, s. f. Obiect în formă de cruce cu brațe egale, îndoite la capăt în unghi drept, servind ca simbol religios la unele popoare orientale; cruce încârligată. ♦ Emblemă politică folosită de naziști. – Din germ. Swastika, fr. svastika. Vezi definitia »

sticleálă, sticléli, s.f. (înv.) lumină vie și strălucitoare; licăr, licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire. Vezi definitia »

LITÚRGICĂ, liturgici, s.f. – V. liturgic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

OCÁRĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv). Vezi definitia »