Definita cuvantului tetraclorură
TETRACLORÚRĂ s.f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuințat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tetraclorură
CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia]. Vezi definitia »
ENCAÚSTICĂ s.f. (Ant.) Pictură făcută cu culori diluate în ceară. // s.m. Preparat pe bază de ceară cu care se impregnează sculpturile pentru a luci. [Pron. -ca-us-. / < fr. encaustique, cf. gr. enkaustike < enkaiein – a arde]. Vezi definitia »
CONTRAOFENSÍVĂ s. f. trecere de la apărare la ofensivă. (< fr. contre-offensive) Vezi definitia »
SILVOTÉHNICĂ s.f. Aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. [Gen. -cii. / cf. lat. silva – pădure, gr. techne – meșteșug]. Vezi definitia »
FORTĂREÁȚĂ s. f. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă. ♦ ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic. (după fr. forteresse) Vezi definitia »