pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Vezi definitia »

LEZÁRDĂ s.f. 1. Element decorativ pentru acoperirea rostului de prindere a fețelor tapițeriei. 2. Fisură, crăpătură într-un zid. [< fr. lézarde]. Vezi definitia »

CVÍNTĂ s.f. 1. (Muz.) Interval de cinci note consecutive. 2. A cincea poziție principală de apărare la scrimă. 3. Formație de cinci cărți consecutive (de aceeași culoare) la jocul de cărți. 4. Acces de tuse violent și prelungit. [Var. chintă, cuintă s.f. / < it. quinta, cf. fr. quinte]. Vezi definitia »

EFEMÉRĂ s.f. Gen de insectă efemeridă care trăiește ca adult o singură zi. [< fr. éphémère]. Vezi definitia »

CATASTÁZĂ s.f. 1. Moment în tragedia antică în care se accentuează punctul culminant înaintea catastrofei. 2. (Lingv.) Impostație. [< fr. catastase, cf. gr. katastasis]. Vezi definitia »