PIROCLASTÍT s.n. Rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. [< fr. pyroclastite, cf. gr. pyr – foc, klastos – sfărâmat]. Vezi definitia »

NEUROCÍT s.n. Neuron. [< fr. neurocyte, cf. gr. neuron – nerv, kytos – celulă]. Vezi definitia »

PRĂȘÍT², -Ă, prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși. Vezi definitia »

CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma. Vezi definitia »

GILĂLUÍT adj. v. gilălui. [DER] Vezi definitia »