SINCRONIZÉZĂ s. f. aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică ce conține imaginea cu banda sonoră; sincronizator (1). ◊ utilaj în procesul de montaj pentru asamblarea negativului conținând imaginea unui film în concordanță cu copia de lucru. (< fr. synchroniseuse) Vezi definitia »

chirimireáță s.f. sg. (reg.) numele unui joc de copii. Vezi definitia »

ZIUȘOÁRĂ s.f. (sil. zi-u-); pl. ziușoáre Vezi definitia »

MACEDOROMẤNCĂ, macedoromânce, s. f. Aromâncă. – Macedoromân + suf. -că. Vezi definitia »

MÚZICĂ, (4) muzici, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. 2. Știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creație componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. 4. Orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor. – Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik. Vezi definitia »