Definita cuvantului tipic
TÍPIC, -Ă Care are, care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific. // s.n. Totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității. [Cf. fr. typique, it. tipico, lat. typicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
ERÁTIC, -Ă adj. care nu este fix; rătăcitor, neregulat. ♦ bloc ~ = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. (< fr. erratique, lat. erraticus) Vezi definitia »
CANÓNIC2, -Ă adj. 1. conform cu canoanele bisericești; canonial. ◊ recunoscut de biserică. ◊ drept ~ = drept bisericesc. 2. după anumite norme, bine stabilite; normativ. ◊ (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații. (<fr. canonique, lat. canonicus) Vezi definitia »
APOCROMÁTIC, -Ă adj. (Fiz.; despre un sistem optic) A cărui corecție cromatică a fost realizată pentru toate culorile spectrului. [< fr. apochromatique]. Vezi definitia »
AUTOBIOGRÁFIC, -Ă, autobiografici, -ce, adj. Care conține o autobiografie, (cu caracter) de autobiografie. [Pr.: a-u-to-bi-o-] – Din fr. autobiographique. Vezi definitia »
galorománic adj. m., pl. galorománici; f. galorománică, pl. galorománice Vezi definitia »