SUPRAACTIVITÁTE s. f. activitate intensă, mai mult decât normală. (după fr. suractivité) Vezi definitia »

UBICUITÁTE s. f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité. Vezi definitia »

abáte² vb. I. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcție, o normă, o linie de conduită. II. tr. a doborî, a culca la pământ. III. refl. a se năpusti (asupra). IV. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări. (< lat. abbattere, fr. abattre) Vezi definitia »

MUTITÁTE s. f. (Med.) Muțenie (1). – Din fr. mutité. Vezi definitia »

STABILITÁTE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité]. Vezi definitia »