păstúră (-ri), s. f. – Partea din spate a catrinței. Origine necunoscută. Der. din pînzătură nu e posibilă (Tiktin; Candrea), iar cea din lat. expassus (Giuglea, RF, II, 56) este la fel de dificilă. După V. Buescu, R. Études roum., III, 163-66, din lat. *postūra ‹ post, formație care pare dificilă (-ūra se atașează de obicei la teme verbale). Vezi definitia »

PEPTÍDĂ s. f. compus natural sau sintetic din desfacerea hidrolitică a proteinelor. (< fr. peptide) Vezi definitia »

XILÓZĂ s.f. Monozaharidă care se găsește în lemn, paie etc. [< fr. xylose]. Vezi definitia »

RETICULÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă, care conține fosfor și care se găsește în țesutul conjunctiv reticulat. [< fr. réticuline]. Vezi definitia »

țíglă (-le), s. f. – Placă de argilă, ceramică etc. pentru învelit casele. Germ. Ziegel (Borcea 216; Tiktin) prin intermediul sb. cigla (Miklosich, Fremdw., 81; Cihac, II, 433; cf. REW 8618), pol. cegla, rut. tjaglij (Byhan 336). – Der. țiglar, s. m. (persoană care face sau pune țigla). Vezi definitia »