Definita cuvantului tonus
TÓNUS s.n. Stare de funcționare latentă a mușchilor sau a nervilor în repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. ♦ (Fig.) Energie, vigoare. [< fr., lat. tonus, cf. gr. tonos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tonus
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus. Vezi definitia »
MACAIRÓDUS s.m. Animal carnivor fosil de mărimea unui tigru, cu caninii foarte dezvoltați. [< lat. machairodus, cf. gr. machaira – sabie, odous – dinte]. Vezi definitia »
ALTOSTRÁTUS s.n. Formație de nori situată la altitudine medie de 6000 m, prezentând forma unui strat uniform de culoare cenușie sau albăstruie, cu aspect fibros sau ușor striat. [< fr. altostratus]. Vezi definitia »
NAÚPLIUS s. m. formă larvară la unele crustacee, cu un ochi și trei perechi de apendice. (< fr., lat. nauplius) Vezi definitia »
STRÁTUS s. m. Nori de forma unui strat orizontal, uniform și continuu, de culoare cenușie, asemănători cu ceața, situați la înălțimi joase și care produc burniță și zăpadă grăunțoasă. – Din fr., lat. stratus. Vezi definitia »