Definita cuvantului toron
TORÓN s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu toron
ANTIMEZÓN s. m. antiparticulă a mezonului. (< fr. antiméson) Vezi definitia »
CON2, conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône. Vezi definitia »
BOUDON [budõ], Raymond (n. 1934), sociolog francez. Preocupat de fundamentarea matematică a sociologiei, a preconizat o logică a socialului ca „teorie a implicațiilor slabe” („Matematica în sociologie”). Vezi definitia »
BELEROFON (în mitologia greacă), erou corintian, fiul lui Poseidon. A ucis Himera și a învins amazoanele, călărind pe calul înaripat Pegas. Vezi definitia »
FANÓN, fanoane, s. n. 1. Fiecare dintre lamele cornoase fixate de maxilarul superior al balenelor. 2. Îndoitură a pielii de pe marginea inferioară a gâtului, la bovine și la unele rase de ovine; salbă. – Din fr. fanon. Vezi definitia »