Definita cuvantului buciuc
BUCIÚC, buciucuri, s. n. Steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină. – Din tc. buçuk.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu buciuc
băbălúc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv. Vezi definitia »
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest. Vezi definitia »
CADÚC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Fr. caduc (lat. lit. caducus). Vezi definitia »
chiutúc2, chiutúcuri, s.n. (înv.) arhivă împărătească (turcească). Vezi definitia »
puiulúc, puiulúci, s.m. (reg.) pui mic, puișor. Vezi definitia »