TÓRA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise și Pentateuhului care o conține. b. 1. Cele cinci cărți ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor și judecăților conținute în scriptura evreiască, în celelalte scrieri sfinte și în tradiția orală. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit în sinagogă la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = îndrumare, învățătură, doctrină; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arăta, a indica; a conduce, a instrui, a învăța (pe cineva); formă factitivă (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvârli) [def. b. MW, et. TLF] Vezi definitia »

AGRA, oraș în India (Uttar Pradesh), re rîul Yamuna; 747,3 mii loc. (1981). Centru comercial, ind. (piel., încălț., textilă, alim.) și cultural. Nod de comunicații. Universitate. Capitală a Imp. Marilor Moguli (sec. 17-18). Monumente de artă; moschei celebre, palate; mausoleul Taj-Mahal (sec. 17). Vezi definitia »

BONAVENTURA, Giovanni di Fidanza (c. 1217-1274), filozof și teolog italian. Călugăr franciscan, episcop, apoi cardinal. Continuator al tradiției augustiene și critic al lui Toma d’Aquino. A considerat posibilă cunoașterea lui Dumnezeu numai prin experiența mistică („Călăuza sufletului întru Dumnezeu”, „Despre ridicarea artelor liberale spre teologie”). Canonizat în 1482. Vezi definitia »

CANARÁ, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara. Vezi definitia »

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer. Vezi definitia »