Definita cuvantului bonaventura
BONAVENTURA, Giovanni di Fidanza (c. 1217-1274), filozof și teolog italian. Călugăr franciscan, episcop, apoi cardinal. Continuator al tradiției augustiene și critic al lui Toma d’Aquino. A considerat posibilă cunoașterea lui Dumnezeu numai prin experiența mistică („Călăuza sufletului întru Dumnezeu”, „Despre ridicarea artelor liberale spre teologie”). Canonizat în 1482.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bonaventura
implorá (implór, implorát), vb. – A ruga stăruitor, cu disperare. Lat. implorare (sec. XIX), fr. implorer. – Der. implorator, adj. (care imploră). Cf. deplora, vb., din lat. deplorare; deplorabil, adj. Vezi definitia »
cultura fizica reabilitara Vezi definitia »
ȘUIERÁ, șúier, vb. Intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt și intens, atunci când se deplasează, se mișcă, se învârtește sau spintecă aerul cu viteză. 3. (Despre oameni) A scoate un sunet ascuțit, strident și prelung, suflând cu putere aerul printre buzele întredeschise, printre degete sau cu ajutorul unui instrument special. ♦ Tranz. (Rar) A-și exprima nemulțumirea, dezaprobarea față de cineva sau de ceva prin fluierături stridente; a fluiera pe cineva; a huidui. ♦ Intranz. și tranz. A emite o succesiune melodică de sunete suflând printre buze, cu ajutorul unui fluier etc.; a intona o melodie fluierând. 4. (Despre unele animale, păsări, insecte; la pers. 3) A scoate un sunet sau un țipăt (ascuțit) specific. [Pr.: șu-ie] – Lat. sibilare. Vezi definitia »
prensurá, prensuréz, vb. I refl. (reg.) a se recăsători. Vezi definitia »