EPICÁRD s. n. învelișul extern al inimii. (< fr. épicarde) Vezi definitia »

surd (-dă), adj. – 1. Care nu aude. – 2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd. Lat. surdus (Pușcariu 1700; REW 8474); cf. it., sp. sordo, prov., cat. sort, fr. sourd, port. surdo, alb. surdh; (Philippide, II, 656). – Der. de(-a) surda, adv. (degeaba, inutil), cu o evoluție asemănătoare lat. absurdus, cf. fr. dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare să prezinte interes), mr. na surda; surdă, s. f. (becață, Gallinazo gallinula), după fr. sourde; surdomut, s. m., după fr. sourd-muet; surditate, s. f., după fr. surdité; surzi (var. asurzi), vb. (a face să-și piardă auzul; a rămîne surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din lat. surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), s. f. (surditate); surzilă, s. m. (poreclă pentru un surd); surdină, s. f., din fr. sourdine. Vezi definitia »

BAVÁRD, -Ă adj. 1. vorbăreț, guraliv, limbut. 2. incapabil de a păstra un secret; indiscret. (< fr. bavard) Vezi definitia »

CARD¹ s. n. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăți cu mijloace electronice. (< engl. card) Vezi definitia »

cîrd (cîrduri), s. n. – 1. Grup de animale de același fel, turmă, mulțime. – 2. Ceată mare de oameni, mulțime. – 3. Zbor. – Mr. (gîrdel’u), megl. cărd. Sb. krd (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 42; Conev 57), din sl. krŭdo; cf. bg. kŭrd, cr. kèrd, slov. kèrdelo (cf. mr.), rut. kerd, kyrd. – Der. cîrdui (var. încîrdui), vb. (a orîndui, a aranja, a pune în ordine; a forma un șir, a se pune la rînd; a se asocia, a se împrieteni); încîrdoși (var. încordoșa), vb. (a face companie, a însoți). Vezi definitia »