Definita cuvantului crîncen
crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crîncen
FELOGÉN s.n. (Bot.) Strat de celule generatoare care produce suberul și felodermul. [< fr. phellogène, cf. gr. phellos – plută, gennan – a produce]. Vezi definitia »
PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum. Vezi definitia »
KÁITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot, care o conducea până la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten]. Vezi definitia »
CATRÉN s.n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. [< fr. quatrain < quatre – patru]. Vezi definitia »
SPIROCHETOGÉN, -Ă adj. Produs de un spirochet. [< fr. spirochétogène]. Vezi definitia »