Definita cuvantului panslavism
PANSLAVÍSM s. n. (fr. panslavisme) Curent politic, apărut în Rusia, în sec. 19, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat; ansamblul teoriilor și al mișcărilor politico-culturale care au urmărit unificarea tuturor popoarelor slave într-o singură entitate politică (sub protecția Rusiei). S-a conturat în sec. 19, în special în țările Europei Centrale, supuse dominării austriece. În 1848, a avut loc, la Praga, Congresul naționalităților slave, sub președinția lui F. Palacky, care urmărea realizarea unei federații. Constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867) a frustrat însă așteptările mișcării. Către sfârșitul sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu panslavism
HINDUÍSM s. n. Religie răspândită în India, bazată pe principalele dogme ale brahmanismului și ale budismului. – Din fr. hindouisme, germ. Hinduismus. Vezi definitia »
POANTILÍSM s.n. Școală de pictură modernă, a cărei tehnică se reduce la un mozaic de puncte; divizionism. V. neoimpresionism. [Pron. poan-, scris și pointilism. / < fr. pointillisme]. Vezi definitia »
ANABAPTÍSM s. n. Sectă religioasă ai cărei adepți erau botezați (a doua oară) la vârsta adultă. – Fr. anabaptisme. Vezi definitia »
GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație]. Vezi definitia »
SADÍSM s.n. Cruzime anormală, exagerată, plăcere patologică de a chinui. ♦ Perversiune constând în asocierea plăcerii sexuale cu acte de cruzime. [< fr. sadisme, cf. Sade – scriitor francez]. Vezi definitia »