Definita cuvantului clacă
CLÁCĂ, clăci, s. f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. ◊ Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de mântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clacă
STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură. Vezi definitia »
UMBRÍȚĂ, umbrițe, s. f. (Pop.) Umbrișoară. – Umbră + suf. -iță. Vezi definitia »
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură. Vezi definitia »
IMPÓSTĂ s. f. 1. bloc de piatră ieșind din zid, pe care se sprijină un arc, o boltă, sau care suportă zidăria de deasupra unei uși, a unei porți. 2. mulură ieșită în relief care încununează un stâlp. (< fr. imposte) Vezi definitia »
IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite) Vezi definitia »