PORUNCEÁLĂ s. f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceálă s. f.] – Porunci + suf. -eală. Vezi definitia »

RINOFÍMĂ s.f. (Med.) Hipertrofie a părții inferioare a nasului. ♦ Afecțiune a pielii localizată pe nas ca urmare a agravării acneei rozacee. [< fr. rhinophyma, cf. gr. rhis – nas, phyme – tumoare]. Vezi definitia »

bibícă (persoană) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. bibícii; pl. bibíci Vezi definitia »

frícă (fríci), s. f. – Teamă, spaimă. – Mr. megl. istr. frică. Ngr. φρίϰη (Murnu 26, Pascu, I, 193; DAR; Sandfeld 30; Rosetti, II, 67). Prezența sa în istr. arată că este un împrumut foarte vechi. Cf. și alb. firkë (Meyer 110). Der. fricos, adj. (care se teme, laș, sperios; înv., îngrozitor); înfrica, vb. (a speria, a înspăimînta); înfricoșetor, adj. (îngrozitor); neînfric(oș)at, adv. (imperturbabil, netulburat). – Din rom. provine rut. fryka. Vezi definitia »

izbucneálă, izbucnéli, s.f. (pop.) izbucnire. Vezi definitia »