Definita cuvantului cronic
crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cronic
ONTOGÉNIC, -Ă adj. ontogenetic. (< fr. ontogénique) Vezi definitia »
ERÁTIC, -Ă, eratici, -ce, adj. Care nu este fix. ◊ Bloc eratic sau stâncă eratică = bloc de piatră adus mai ales de ghețari și așezat în regiuni cu care nu are nimic comun din punct de vedere geologic. – Din fr. erratique, lat. erraticus. Vezi definitia »
PARODÍSTIC, -Ă adj. Referitor la parodie; parodic. [< it. parodistico, cf. germ. parodistisch]. Vezi definitia »
FACTOLÓGIC, -Ă adj. care se referă la fapte sau cuprinde un mare număr de fapte și întâmplări. (< factologie) Vezi definitia »
AGÓNIC2, -Ă adj. (Fiz.) Curbă agonică = Linie de declinație magnetică zero; agonă. [Cf. germ. agonisch]. Vezi definitia »