Definita cuvantului tunică
TUNÍCĂ s.f. 1. Cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. Haină bărbătească făcând parte dintr-o uniformă. 3. (Anat.) Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ (Zool.) Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. [< lat. tunica, fr. tunique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tunică
COBEÁLĂ, cobeli, s. f. Faptul de a cobi. – Cobi + suf. -eală. Vezi definitia »
TERASÉTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată micilor trepte de relief care apar pe versanți, paralel cu curbele de nivel. [< fr. terrassette]. Vezi definitia »
pungă, pungi s. f. (intl.) buzunar. Vezi definitia »
SOFÍTĂ s.f. Corp electric de iluminat în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. [Var. sufită s.f. / < fr. soffite, germ. Soffitte]. Vezi definitia »
SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînțelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme]. Vezi definitia »