Definita cuvantului contingent
CONTINGÉNT, contingente, s. n., adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă. 3. (Înv.) Contribuție. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări. II. Adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [Var.: contigént s. n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contingent
COMPLEZÉNT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant) Vezi definitia »
OSCITÁNT, -Ă adj. neglijent, neatent, neîngrijit. (< it. oscitante, lat. oscitans) Vezi definitia »
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis). Vezi definitia »
CRIÁNT, -Ă, crianți, -te, adj. (Franțuzism) Țipător (1). Culori criante. [Pr.: cri-ant] – Din fr. criant. Vezi definitia »
PUTRESCÉNT, -Ă adj. Intrat în putrefacție. [< fr. putrescent]. Vezi definitia »