ÎNTEMEIETÓR, -OÁRE, întemeietori, -oare, s. m. și f. Persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor. [Pr.: -me-ie-] – Întemeia + suf. -ător. Vezi definitia »

MEDITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care meditează (II); preparator (II, 3). (< medita + – tor) Vezi definitia »

MOSÓR, mosoare, s. n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreuna cu firele înfășurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur. Vezi definitia »

FLUIDIZÓR s. n. aparat folosit pentru fluidizare. (< fluidiza + -or) Vezi definitia »

nistór, nistóre, s.n. (reg.) țapină de lemn cu vârf de fier cu care se desfundă canalele de coborâre a buștenilor din pădure. Vezi definitia »