Definita cuvantului unison
UNISÓN s.n. Efect obținut prin producerea simultană a unui sunet de aceeași înălțime de către două sau mai multe voci sau mai multe voci și instrumente. ♦ A cânta la unison = a executa simultan aceeași melodie pe mai multe voci sau la mai multe instrumente; (fig.) a fi (sau a lucra) în deplină concordanță cu cineva. [< fr. unisson, cf. it. unisono < lat. unus – unul, sonus – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu unison
COMPANIÓN s.m. (Franțuzism) Camarad, tovarăș; însoțitor. [Pron. -nion. / < fr. compagnon]. Vezi definitia »
EXAGÓN, exagoane, s. n. V. hexagon. Vezi definitia »
PANETÓN s. n. coșuleț pentru măsurat aluatul (la brutării). (< fr. paneton) Vezi definitia »
DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique) Vezi definitia »
POANSÓN s. n. 1. matriță pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică. ◊ bucată de oțel pe care se gravează literele în relief și cu care se bat matrițele pentru caractere tipografice. 2. unealtă de oțel cu vârful gravat, pentru marcat, ștanțat etc. 3. unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri. (< fr. poinșon) Vezi definitia »