Definita cuvantului cucă
cúcă (cúci), s. f. – Culme izolată și golașă, stîncă. Probabil cuvînt identic cu ciucă, ce are același sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocîrlă – cocîrlă, etc. Ar putea fi și formație regresivă, plecînd de la cucui 2, sau cel puțin formă influențată de acest ultim cuvînt. Este puțin probabilă der. directă din lat. cucullus (REW 2359). După Pascu, Beiträge, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cucă „femela cucului”, datorită izolării și singurătății ei, ipoteză destul de ciudată, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciucă, dar preferă să plece de la lat. *cucca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucă
valeriánă (-ri-a-) s. f., g.-d. art. valeriánei; pl. valeriáne Vezi definitia »
PORÚMBĂ1, porumbe, s. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba. Vezi definitia »
TIFOBACILÓZĂ s.f. (Med.) Tuberculoză acută, cu aparență tifoidică; granulie. [< fr. typhobacillose]. Vezi definitia »
seceráriță s.f. sg. (înv.) plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe; cosițel. Vezi definitia »
PENICILINÁZĂ s. f. enzimă produsă de unele bacterii, care distruge penicilina. (< fr. pénicillinase) Vezi definitia »