TORÓN s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron]. Vezi definitia »

IZOCRÓN, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se repetă la intervale de timp egale, care are o durată egală cu un altul. // s.f. izocronă – linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat. [Var. isocron, -ă adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp]. Vezi definitia »

MUCRÓN s. n. vârf mic ascuțit cu care se termină unele organe ale plantelor. (< fr. mucron) Vezi definitia »

SEPEDÓN sepedoni, s. m. Insectă dipteră care trăiește pe unele plante acvatice (Sepedon sphegeus). – Din fr. sépédon. Vezi definitia »

NOMOCANÓN, nomocanoane, s. n. Colecție de legi imperiale bizantine și de canoane ale sinoadelor bisericești. – Din ngr. nomokánon. Vezi definitia »