AUTOGESTIÚNE, autogestiuni, s. f. Gestiune proprie a unei persoane, a unei instituții etc.; autogestionare. [Pr.: a-u-to-ges-ti-u-] – Auto¹- + gestiune. Cf. fr. autogestion. Vezi definitia »

CAVITAȚIÚNE s.f. v. cavitație. Vezi definitia »

LOCUȚIÚNE s.f. Grup de cuvinte care, pierzându-și semnificația lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt și o funcție gramaticală unică. [Pron. -ți-u-, var. locuție s.f. / cf. fr. locution, lat. locutio]. Vezi definitia »

RETROGRESIÚNE s. f. 1. Mișcare în sens invers celui normal sau general. 2. (Psih.) Act de revenire sau de întoarcere la comportamente și atitudini ce țin de o perioadă depășită a dezvoltării individuale. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rétrogression. Vezi definitia »

PROGRESIÚNE s.f. v. progresie. Vezi definitia »