Definita cuvantului cumpli
cumplí (-lésc, -ít), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cumpli
ALCOOLI- v. alcool. Vezi definitia »
NĂMOLÍ, nămolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înnămoli. [Var.: (pop.) nomolí vb. IV] – Din nămol. Vezi definitia »
ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol. Vezi definitia »
ÎNZILÍ, înzilésc, vb. IV. (Var.) A zili. (din zi) Vezi definitia »
surcălí, surcălésc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte în formă de tub) a curăța în interior cu ajutorul unui surcalău. 2. (despre obiecte) a găuri. Vezi definitia »