Definita cuvantului cupă
cúpă (cúpe), s. f. – 1. Blid, vas de lemn. – 2. Cană. – 3. Pahar. – Mr. cupă. Lat. cŭppa (Pușcariu 450; Candrea-Dens., 449; REW 2409; DAR), cel puțin cu primele sensuri ale cuvîntului; ultimul ar putea fi un împrumut din ngr. ϰοῦπα, alb. kupë (Philippide, II, 639), bg., sb., rut., tc., mag. kupa (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 322; Berneker 645; DAR), care se trag din același cuvînt lat. Din ngr. provine și cupă, s. f. (inimă, la jocurile de cărți). – Der. cupar, s. m. (paharnic, dregător al palatului domnesc însărcinat cu servirea vinului; primea darea numită cotărit); cupărie, s. f. (îndeletnicirea de paharnic); cupăresc, adj. (propriu paharnicului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cupă
LÚPĂ s.f. 1. Instrument optic format dintr-o lentilă convergentă, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentilă (2). 3. Umflătură apărută sub piele. ♦ Excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe]. Vezi definitia »
PROFESIOGRÁMĂ s. f. prezentare grafică a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice și psihice. (< germ. Professiogramm) Vezi definitia »
TECȘÍLĂ, tecșile, s. f. (Reg.) Tașcă. – Cf. tașcă. Vezi definitia »
minijupístă (fam.) s. f., g.-d. art. minijupístei; pl. minijupíste Vezi definitia »
COLÚMNĂ, columne, s. f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment important. – Din lat. columna. Vezi definitia »