Definita cuvantului curuț
curúț (curúți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu curuț
porcotéț, porcotéți, s.m. (reg.) pește mic cu corpul în formă de fus; porcușor. Vezi definitia »
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. Vezi definitia »
NOULÉȚ, -EÁȚĂ, nouleți, -e, adj. (Rar) Nouț. – Din nou + suf. -ul-eț. Vezi definitia »
ORBÉȚ, ORBEÁȚĂ, orbeți, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbéte s. m.] – Orb + suf. -eț. Vezi definitia »
ȘIRÚȚ, șiruțuri, s. n. Șiruleț. – Din șir + suf. -uț. Vezi definitia »