ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ. 2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale. 3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊ Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. – Din bg., scr., rus. škola, pol. skola. Vezi definitia »

CANÍSĂ s. f. crescătorie de câini. (după fr. caniche) Vezi definitia »

GAMÉLĂ s. f. vas mic de metal din care mănâncă ostașii (în aplicații). (< fr. gamelle, it. gamella) Vezi definitia »

MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-. – Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire + suf. -oară. Vezi definitia »

LIGNÍNĂ s.f. Substanță organică complexă, aflată în țesuturile plantelor lemnoase. [< fr. lignine]. Vezi definitia »