Definita cuvantului dafin
dáfin (-ni), s. m. – 1. Laur (Laurus nobilis). – 2. (Olt.) Salcîm. Gr. δάφνη, prin intermediul lat. daphinus (Pușcariu 482; Candrea, Éléments, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), cf. afin. După alți cercetători (Cihac, II, 654; Candrea), din sl. (bg., sb.) dafina, cf. alb. dafinë, dafën, tc. dafne; însă chiar cuvîntul sl. provine din lat. sau din rom. (cf. Miklosich, Elem., 406).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dafin
gordín (-nă), adj. – Varietate de struguri. – Var. gordean, g(o)ardină, gorgan, gordan. Rus. gordina „coacăză” (Tiktin; DAR). Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 90, pleca de la dacică; Cihac, II, 123, de la sl. grozdovina „strugure”. Vezi definitia »
CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin. Vezi definitia »
VERGÍN, -Ă adj. v. virgin. Vezi definitia »
RÁBIN, rabini, s. m. Conducător religios al unei comunități mozaice. [Acc. și: rabín] – Din pol. rabin, germ. Rabbiner. Cf. fr. rabbi. Vezi definitia »
MANDARÍN2 s. m. arbust mediteranean cu fructe citrice, asemănător portocalului. (< mandarină) Vezi definitia »