Definita cuvantului dahiu
dáhiu (-ie), adj. – Isteț, șiret, ager. – Mr. daiu. Tc. (arab.) dahi (Șeineanu, II, 152; Scriban), cf. ngr. νταγής, alb. dai. – Der. dahie (var. dafie), s. f. (moft, fleac), pentru a cărui der. cf. năzdrăvan › năzdrăvănie (după Scriban, de la didahie, sau din sb. davija „ceartă”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dahiu
uliu, ulii s. m. (intl.) procuror. Vezi definitia »
IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium. Vezi definitia »
DICÁZIU s.n. Inflorescență cimoasă la care florile se formează în două direcții. [< germ. Dichasium, cf. gr. dichazein – a se divide în două]. Vezi definitia »
CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, s. n., adj. 1. S. n. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + suf. -iu. Vezi definitia »
ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ‘ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII. Vezi definitia »