îmblăcél, îmblăcéi, s.m. (reg., înv.) briceag primitiv cu prăsele de lemn colorat și cu limba atârnând ca hădăragul (lemnul scurt al) îmblăciului. Vezi definitia »

HÁSPEL s. n. 1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc. 2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie. 3. mașină de depănat. (< germ. Haspel) Vezi definitia »

SPLENOCÉL s. n. hernie a splinei. (< fr. splénocèle) Vezi definitia »

VÍFEL, vífeli, s. m. (Trans.) Vornic (3), vornicel (3). (din magh. vőfél(y) = vornic (3) < vő [= ginere] + fél [= tovarăș]) [et. și MÉSZ] Vezi definitia »

(nivel-), nivelul ipotetic până la care apele subterane captive se pot ridica sub ac iunea presiunii hidrostatice, când are loc egalizarea acesteia cu presiunea atmosferică; poate fi P. pozitiv (la apele arteziene care âsnesc deasupra nivelului suprafe ei topografice) sau P. negativ (la apele ascensionale care urcă prin capilaritate); coincide cu suprafa a piezometrică. â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti] Vezi definitia »