Definita cuvantului dălcăuc
dălcăúc (dălcăúci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuș, s. m. (Mold., plutaș), dălcăușiță, s. f. (Mold., femeie care ține cîrma unei plute).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dălcăuc
bălătrúc (-curi), s. n. – Piuliță de pisat sare. Origine necunoscută. Folosit numai în Trans. de Nord-Vest. Vezi definitia »
tuzúc1, tuzúci, s.m. 1. par în gardul de nuiele. 2. pădurice tânără, deasă. Vezi definitia »
BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; gloată, droaie. ♦ (Adverbial) a) În masă, în rânduri strânse, cu grămada. b) Unul peste altul, înghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate tactică corespunzând aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Tc. böllük. Vezi definitia »
năpúc, năpúci, s.m. (reg.) purcelul cel mai mic al unei scroafe; repuc. Vezi definitia »
prânzúc s.n. sg. (reg.) prânz modest, dejun superficial. Vezi definitia »