míșcă (míște), s. f. – Batistă legată cu care se dau lovituri la mîini, într-un joc de copii. Bg. miška „șoarece” (Candrea). Vezi definitia »

RULÚRĂ, ruluri, s. f. Defect de creștere al arborilor, care constă în apariția uneia sau mai multor crăpături în formă de segment de cerc de-a lungul unui inel anual, pe o porțiune sau pe întreaga lungime a acestuia. – Din fr. roulure. Vezi definitia »

OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. (Biol.) Parte a embriologiei care studiază formarea țesutului osos. 2. Osificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéogenèse. Vezi definitia »

pichítă, pichíte, s.f. (reg.) bibilică, pică, pichere, câță. Vezi definitia »

ALIDÁDĂ s. f. 1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor. 2. parte mobilă a unui teodolit. (< fr. alidade) Vezi definitia »