PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. Vezi definitia »

REMÉDIU s. n. 1. leac, medicament. 2. (fig.) mijloc de îndreptare a unei situații, stări etc.; soluție. (< lat. remedium, fr. remède) Vezi definitia »

CĂPRARIU, Alexandru (1929-1988, n. Cluj), poet și critic literar român. Lirică socială și erotică („Cercurile dragostei”, „Critica penumbrei”), reverii romantice meditații asupra destinului („Reîntoarcerea menestrelului”); eseuri („Jurnal literar”). Vezi definitia »

DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. Care conține o dedicație. – Din fr. dédicatoire, lat. dedicatorius. Vezi definitia »

SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. Vezi definitia »