Definita cuvantului daună
dáună (dáune), s. f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, și cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicație nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-și imagina sau simți astfel de analogii. Pușcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradițional din fondul latin (cf. REW 2348), și Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna”; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu daună
BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule. Vezi definitia »
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère. Vezi definitia »
COMPONÉNTĂ, componente, s.f. – V. component (3) [DEX'98] Vezi definitia »
INVÉNTICĂ s. f. Disciplină care studiază sistematic procesul invenției și condițiile stimulării creativității. – Din inventa (după didactică). Vezi definitia »
TRIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a unui element chimic de a fi trivalent. (< fr. trivalence) Vezi definitia »