JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction]. Vezi definitia »

MAȘINĂRÍE s.f. Ansamblul pieselor unei mașini; mecanism; (p. ext.) mașină. [Gen. -iei. / cf. fr. machinerie]. Vezi definitia »

NOSTALGÍE s. f. sentiment de tristețe provocat de dorința de a regăsi ceva trecut, de a revedea ceva iubit; dorință (plină de regrete) pentru ceva greu de realizat. (< fr. nostalgie, gr. nostalgia) Vezi definitia »

șătrăroáie, șătrăroáie, s.f. (înv.) soția șătrarului (v.), șătrăreasă. Vezi definitia »

CAMELIE (‹ fr. {i}; {s} Camelii) s. f. Plantă arbustivă, decorativă, originară din Asia de Est și Sud-Est, cu frunze totdeauna verzi și flori mari, albe sau roșii, cu petale cărnoase, cerate; frunzele conțin cafeină și tanin, fiind utilizate în fitoterapie ca tonic, astringent și neurostenic (Camellia japonica). Vezi definitia »