VÁLVULĂ s.f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Membrană situată la orificiul unor organe, care, deschizându-se, permite trecerea unor lichide numai într-o anumită direcție. [Acc. și: valvúlă. / < fr. valvule, cf. lat. valvula]. Vezi definitia »

AEROTÉRMĂ, aeroterme, s. f. Aparat electric de încălzire cu aer cald. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotherme. Vezi definitia »

AZOTÚRĂ, azoturi, s. f. Combinație chimică rezultată din amoniac; nitrură. – Din fr. azoture. Vezi definitia »

COPÉICĂ, copéici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă sau grivnă. (din rus. kopeĩka < rus. medie kopeika (probab. > ucr. kopiyka) < kopie = suliță (după reprezentarea unui călăreț înarmat cu o suliță de pe monezile bătute la Moscova, după cucerirea Novgorodului în 1478)) [et. AHDEL] Vezi definitia »

ciupercă microscopică unicelulară, care se înmulțește prin înmugurire. Pricipalele levuri patogene pentru om sunt Candida albicans și Cryptococcus neoformans; unele levuri se folosesc în terapeutică. sursa: Dicționar Medical, ed. Ceres, 1998 Vezi definitia »