pópă (pópi), s. m. – 1. Preot. – 2. Rigă, la jocurile de cărți. – 3. Popicul mare. – 4. (Trans.) Snop care desăvîrșește stogul. – 5. (Bucov.) Post. – Megl. popă. Sl. popŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 277), din mgr. πάπας, cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol. pop. – Der. popă, s. f. (înv., călugăr); popesc, adj. (sacerdotal); popește, adv. (preoțește); popi, vb. (a se face preot, a intra în biserică, a se hirotonisi); popici, s. m. (Olt., preot tînăr); popie, s. f. (preoție); popime, s. f. (preoțime); popîrțac, s. m. (popoiac; par; stîrpitură); popoiac, s. m. (preot tînăr); protopop, s. m. (protoiereu), din mgr. πρωτοπαπᾶς, în parte prin intermediul sl. protopopŭ; protopopeasă, s. f. (nevastă de protopop); protopopie, s. f. (protoierie); răspopi, vb. (a părăsi preoția), cf. sb. raspopiti; răspopă, s. m. (preot dat afară din sau care a abandonat preoția). Vezi definitia »

STIPÉLĂ s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele două frunzișoare situate la baza unei frunze, care au rolul de a înveli frunza în mugur; stipul. [< fr. stipelle]. Vezi definitia »

SOMIÉRĂ, somiere, s. f. 1. Rețea elastică de sârmă, de arcuri etc. fixată pe cadrul patului, peste care se așază salteaua; p. ext. parte a unui pat formată dintr-un schelet care susține un ansamblu de elemente elastice, un material de umplutură și o țesătură de acoperire. 2. Bloc de piatră care susține o boltă. 3. Fiecare dintre grinzile principale pe care sunt rezemate grinzile secundare ale unui planșeu. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. sommier. Vezi definitia »

CONVENIÉNȚĂ s. f. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanță. ♦ de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă. (< it. convenienza) Vezi definitia »

CONDRIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de diviziune a mitocondriilor în cursul mitozei și meiozei. [Cf. gr. chondrion – granulă, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »