praftorí, praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea. Vezi definitia »

smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ. Vezi definitia »

Consiliul de Miniștri (Guvernul) [liu pron. lĭu] s. propriu m. Vezi definitia »

RÂURÍ vb. IV v. râura. Vezi definitia »

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios. Vezi definitia »